Razbunarea – Politia interzice B.U.G. Mafia, La Familia si Il-Egal (Salut, Generatia Pro!, 1998)

Un articol din revista „Salut, Generaţia Pro!”, rubrica „PROteste”, realizat de Anca Muşat, datând din anul 1998. Subiectul acestuia este scandalul confiscării de pe piaţă a albumelor La Familia, B.U.G. Mafia şi Il-Egal, legat de acest incident făcându-se referire chiar şi 5 ani mai târziu, pe piesele „Poliţia e miliţie” a celor de la La Familia („Vă supără c-am scris <<M..e Circa 13!>> pe album/ Data viitoare o să vă sun ca să v-o spun”) şi „Jos cenzura!”, semnată Paraziţii („În ’98 aţi confiscat casete cu hip-hop de pe tarabe/ Trupele încă există, aha, asta vă roade”). Articolul conţine scurte declaraţii din partea celor doi membri La Familia, Sişu şi Puya, Mr. Juice (B.U.G. Mafia), Dan Popi (Media Services), Vali Pădure (Digital Record), de asemenea, cei de la „Salut!” oferind dreptul la replică şi celeilalte părţi implicate în conflict, aceasta fiind reprezentată de locotenentul Moţoi de la Circa 13.

De la început, stilul rap s-a impus ca fiind un PROtest. Aruncă realitatea în ochii tuturor şi îi acuză pe cei care nu vor să o înţeleagă. Mesajul este: „Să vezi, nu să ignori”. Trupele folosesc un limbaj dur pentru că, spun ele, realitatea este dură. Din această cauză, muzica rap a fost cenzurată, fiind interzisă difuzarea ei pe posturile de radio şi TV. Şi cele mai mari probleme apar din partea autorităţilor. Iar organul de acţiune al autorităţilor este Poliţia. Cu aceeaşi problemă se confruntă acum La Familia şi B.U.G. Mafia. Căci în Codul Penal există o lege care prevede „interzicerea obscenităţii”. Iar limbajul folosit de trupele de rap nu este tocmai pe placul poliţiştilor. Aşa că au început să ridice casetele de la tarabe şi să întocmească dosare penale. Acum problema se învârte în jurul unei singure întrebări: Ce înseamnă pentru ei „a fi obscen”?

Operaţiunea nimic pe tarabe

În urmă cu patru săptămâni, ne-a sunat Sişu, într-o seară, târziu. Era supărat şi speriat, în acelaşi timp. „Avem iarăşi probleme cu poliţia”. Când spunea „avem”, se referea la ei, la B.U.G. şi la Il-Egal. Din ce cauză? „I-au supărat versurile şi <<dedicaţia>> noastră de pe copertă. Şi ne-au ridicat zeci de casete de la tarabe. Ei spun că muzica noastră este obscenă. Dar sunt convins că ăsta este doar un pretext. Oricum, aveau demult boală pe noi. Mai ales pe Puya. Trebuie să mai vorbim despre asta. Şi vezi să nu afle nimeni. Nu e momentul”. Mi-am dat seama imediat că totul a pornit de la Secţia 13, din Sălăjan. Fiind în acelaşi cartier, cele două tabere nu au avut cum să se ignore una pe cealaltă. Aşa că au apărut mai tot timpul divergenţe. Puya îmi povestea, cu puţin timp în urmă: „Nu de mult, băieţii de la 13 l-au ridicat pe fratele meu mai mare, Alex. Două nopţi l-au ţinut în circă şi l-au bătut măr. Ca apoi să-i ia amprentele şi să-şi dea seama că l-au confundat”. Pe Sişu îl prindeau mereu pe stradă seara târziu. Şi cum întotdeauna avea bani mulţi la el, băieţii încercau să-l iau peste picior: „Iete-te… Da’ de unde ai tu atâţia bani? Furi? Hai, spune drept! Dacă mai aud de o spargere în cartier, o pun pe spinarea ta”. Şi astea sunt doar două dintre multele conflicte care au generat ura dintre „băieţii de cartier” şi „gabori”.

A doua zi, l-am sunat pe Sişu, ca să ne întâlnim. Îmi amintesc şi acum că ploua afară şi am fost în Zerillo’s. L-am rugat să îmi povestească amănunţit cum au evoluat lucrurile. „Ei au impresia că totul li se cuvine. Să te bată, să te înjure, iar ei să primească drept răsplată respectul tău”. Nervos, ia din pachetul meu o ţigară şi şi-o aprinde. M-a mirat, pentru că el nu fumează niciodată (şi când spun asta, mă refer strict la tutun). După ce a tras două fumuri şi s-a mai calmat puţin, a început să-mi explice care este situaţia actuală. „Gaborii sunt porniţi rău de tot pe noi. În fiecare zi ne confiscă CD-uri şi casete de pe tarabele din Sălăjan, Rahova şi Titan. Am auzit că au fost şi la Digital Record şi s-au certat cu şefu’, Vali Pădure. Au confiscat şi cu B.U.G. câteva. Întreabă-l mai bine pe Vali”. Bineînţeles că l-am contactat imediat pe Vali. Am observat şi la el aceeaşi stare de stres pe care o descoperisem la Sişu. Vorbele lui aveau o tentă de reproş. Pentru că nu i se părea corect ce se întâmplă. „A fost scandal mare. Dar nu cu Secţia 13, ci cu Secţia 3. Au confiscat 12 casete cu B.U.G. de pe tarabele noastre de la Gara de Nord. Motivul era acelaşi: „Interzicerea obscenităţilor. Curios este faptul că la aceleaşi tarabe existau şi albume semnate Il-Egal şi La Familia. Dar nu s-au atins de ele. Pe urmă, m-au luat pe mine la rost. Pentru că am <<răspândit>>”. Începusem să mă gândesc că este inevitabilă o discuţie faţă-n faţă cu Secţia 13. Dar până atunci mai aveam de aflat multe lucruri importante de la Sişu. L-am întrebat care ar fi soluţia. „Dan Popi (directorul firmei Media Services) a reuşit să se înţeleagă cu ei. Nu voiam să se ajungă la un proces, pentru că ar fi durat trei ani. Trei ani în care noi nu am fi putut apărea pe piaţă sau pe scenă. Momentan aşteptăm să primim de la Poliţie <<Certificatul de bună purtare>>. Cu aceste certificat vom putea face muzica de până acum, iar ei nu vor mai avea cum să ne atace. Până atunci, însă, suntem la mâna lor. Îmi pare rău că s-a agravat situaţia cu B.U.G. Secţia 3 le-a făcut dosare penale şi le-a trimis la IGP. Cu Il-Egal-ul au lăsat-o mai moale”.

Unii nu înţeleg

Următoarea zi mi-am petrecut-o cu Puya. Era bucuros că ne-am întâlnit. Avea şansa să spună cuiva tot ce-l supărase în ultima vreme. Şi ştia bine că toate acestea vor ajunge în curând sub ochii fanilor, care-i vor aproba. A început să-mi povestească despre poliţişti: „Cred că există şi ceva personal la mijloc. Răzvan, fratele meu mai mare, a avut probleme mari cu Circa 13, pentru că fura. Piesa <<Unii nu înţeleg>> are la bază o poveste adevărată. E vorba despre Răzvan. Îl reprezintă”. Vocea îi tremura, iar ochii i se umeziseră. „Apoi Răzvan a plecat în străinătate şi poliţia i-a pierdut urma. Însă ştiu că e aşteptat ca pâinea caldă. Dar mă au pe mine aproape. Doar vezi că stau la două străzi de circă. Şi au găsit pe cine să streseze”. Încetul cu încetul, Puya îşi pierde calmul. Deşi nu voia să recunoască, devenise agitat: „Îmi pare rău de mama şi de tata. Ei sunt oameni serioşi”.

„Am luat casetele pentru verificare”

În aceeaşi zi, m-am dus şi pe la Circa 13. Bineînţeles, editorul-şef îi anunţase că cineva va sosi. Mi-am pierdut o jumătate de oră la poartă explicând, pentru cel puţin 10 persoane, care este scopul vizitei mele. Într-un final, am urcat în biroul locotenentului Moţoi, cel care se ocupă de caz. Foarte clar, i-am explicat motivul pentru care mă aflam acolo. N-a lăsat impresia că ar fi înţeles prea bine. Sau poate că nu a vrut să înţeleagă. „Eşti prietena lor? Îi cunoşti? Vă înţelegeţi bine?”. Încet-încet, l-am lămurit pe locotenent că deocamdată mă aflu pe o poziţie neutră. Şi am început să discutăm despre caz. „Nu avem nimic personal cu nici una dintre aceste trupe. Nu le-am confiscat casetele, ci le-am luat pentru verificare. Nu vreau să se înţeleagă greşit, dar noi apărăm legea. Există o lege care prevede <<interzicerea obscenităţii>>, iar noi o respectăm. <<La Familia>> este un produs obscen. Şi aţi văzut ce dedicaţii ne-au făcut pe jacheta casetei. Vă daţi seama cum ne-am simţit. Atât noi cât şi familiile noastre. De ce n-or folosi termenul din dicţionar? De ce n-or spune <<penis>>?”. În momentul acela, cineva ne-a întrerupt discuţia. Avea un ton autoritar şi nervos. Mi-am dat seama imediat că este vorba de vreun comandant şi că discuţia noastră se va încheia aici. Din spate se auzeau comentariile la mişto ale colegilor şi chiar aplauze: „Bravo, locotenente! Nu spune că nu te-ai bucura să apari şi tu în revistă, să fii puţin vedetă”. Locotenentul răspunde afirmativ, cu un gest scurt din cap.

E la mijloc libertatea cuvântului

Deşi Dan Popi a afirmat că „La Familia, Il-Egal şi B.U.G. Mafia sunt implicaţi în aceeaşi măsură”, trupa Il-Egal pare să aibă probleme chiar mai mari decât simple confiscări de casete. Ca răspuns la ancheta SGP şi la protestele înaintate de Media Services, cu numai o săptămână în urmă, băieţii au ajuns pe lista suspecţilor pentru o ipotetică spargere. Împreună cu prietenul lor, Kri$$, ei au încercat într-o seară să intre în apartamentul mamei acestuia. Din greşeală, lumina de pe scara blocului lipsind cu desăvârşire, băieţii au încurcat uşa apartamentului şi au speriat, astfel, câţiva vecini. La numai o jumătate de oră, erau deja în arestul de la Circa 10, pentru poze, declaraţii şi amprente. Să fie oare un incident minor sau un avertisment pentru „bagabonţi” că Poliţia veghează? Îngrijoraţi sunt şi „Mafioţii”, care deocamdată nu vor să mai facă declaraţii pentru presă. „Aş vrea să se înţeleagă un lucru: aici nu e vorba de p..a pe care mi-o bag şi mi-o scot pe un album. Aici e vorba de libertatea cuvântului”, spunea Mr. Juice în ultima declaraţie transmisă fanilor prin intermediul mass-media.

Dan Popi consideră că ar trebui să se facă cunoscut ce anume consideră poliţia despre „obscenitate”. „Nu cred că 2-3 înjurături pe un album ar reprezenta o problemă. Căci dacă da, atunci ar trebui să se scoată de pe piaţă jumătate din casetele şi revistele vândute, toate filmele româneşti şi lista ar mai putea continua. Oamenii aceştia nu pot vorbi despre realitate cântând <<floricele pe câmpii>>. Ne pare rău că a ieşit aşa. Pentru că ultimul lucru pe care ni-l dorim este să ne aflăm pe o poziţie contrară faţă de cea a legii şi a bunului simţ”. Avocatul angajat de Media Services, Nasti Vlădoiu, crede că Poliţia nu are nici o şansă. Nu ne mai rămâne decât să aşteptăm şi să vedem.

Redactat de: Catalin Dumitrescu
Grafica: Daniel Radu
Sursa articol: Daniel Radu