Pagini de istorie – Rap la superlativ (revista Rock & Pop, nr. 6, decembrie 1997)

Următorul articol se intitulează „Rap la superlativ” şi reprezintă o retrospectivă asupra apariţiilor discografice din anul 1997. În această primă parte, albumele „Cei care te calcă pe cap” – R.A.C.L.A., „Suta” – Paraziţii şi „IV: Deasupra tuturor” – B.U.G. Mafia beneficiază de câte o recenzie (realizată de Rap-Air). Articolul a fost publicat în numărul 6 al revistei „Pop & Rock”, apărut în decembrie 1997.

R.A.C.L.A. – cei care ne calcă pe cap

Duelul pentru supremaţia hip-hop-ului autohton a început pe 5 mai, atunci când R.A.C.L.A.(Rapperi Albi Concep Legal Avertismente/ Rugăciunea Agoniei Conduce Legea Anarhiei/ Ragga Asalt Contra Lucidei Arte – aceasta este şi cea mai nouă semnificaţie a prescurtării), adică fraţii K.R.A.S.H.-X şi Demo, întorşi din armată, a revenit discografic cu al treilea album (după „Rap-sodia efectului defectului” – ’95 şi „Incursiune în real” – neapărut): „Cei care te calcă pe cap” (East & Art). Anunţat de un single care i-a luat pe sus şi pe rockeri („Anarhia”, în colaborare cu Cargo), discul a deschis un nou capitol în sânul mişcării rap-ului românesc, începând cu realizarea muzicală tehnică (impecabilă) şi terminând cu cizelarea textelor aşa-zis obscene. Imaginaţia grupului este bolnavă de realitate, vorbirea lui directă „denunţându-i” pe Aproape Demo Nizaţii societăţii conduse de Muşamalizatori. Influenţat de East Coast şi argoul din zona Gara de Nord, stilul trupei (mahala) s-a delimitat acum oficial de multe găşti de gen, apărute ca ciupercile după ploaie. Conceptul integrator se numeşte R.A.N.-S. (Răcnetul Agoniei Naţionale – Sindicat), din el mai făcând parte (şi colaborând pe casetă) Da Hood Justice, Getto Daci şi Delikt. Iar fundaţia este una solidă, ilustrată pe piesa „Aducere aminte”, care reiterează începuturile importului acestui gen muzical (prin ’91 – ’92) în termeni pur româneşti (remember primele concerte cu recitaluri ale unor trupe precum Vorbire Directă, Memorialu’ Durerii sau Cimitirul Bellu). Încă două reuşite piese, greu oricum de selectat din materialul omogen: „Zecimale” şi „Estenest”.

PARAZIŢII, şmenarii „Sutei”

În 19 iunie, primul răspuns credibil (tot în versuri) a venit de la Paraziţii (Tenie, B-I-P şi D.J. I.E.S.), ajunşi, graţie firmei Digital Record, la al treilea album: „Suta”. Şi în cazul rapperilor din Colentina-Tei se poate remarca aceeaşi evoluţie în compoziţie şi transpunerea negativelor, pe de o parte, iar pe de altă parte, conştientizarea demersului propriu genului. Adică o polarizare a tematicii în jurul crâncenelor probleme sociale ale căror victime îşi găsesc astfel o defulare în plus, uneori „haz-de-necaz”-ul tradiţional al românului. Ar mai fi o idee – atenţionarea presei care se crede „de specialitate” (lucru valabil, de fapt, pentru toate laturile muzicii): „Hip-Hop, tot neintegrat în mediu’ muzical/ actual, nu-i mediatizat/ Limbaju’ colorat e compensat de mesaj,/ considerat atentat,/ termenu’ e clar eronat/ Discreditat, ignorat, are sens limitat/ Rime cap la cap pe motiv repetat/ Nu sunt pro, contra, sunt supra/ Presa, atât cât se bagă,/ demonstrează faptu’ c-are-o idee vagă/ Nu cunoaşte, nu întreabă/ nici de frică, dar critică/ Vorbe, vorbe, vorbe de lirica,/ mimica hip-hop, critica n-aprobă ceva necenzurat”. La închiderea ediţiei, încă un album: „Nimic normal ”. Vom reveni (la anormal…)

B.U.G. MAFIA se cred „Deasupra tuturor”

Şi au motive serioase cei trei muschetari din Pantelimon, Daddy Caddy, Uzzi şi Mr. Juice, începând chiar cu firma la care au contract, Cat Music (Media Services), aleasă de concernul Sony să-l reprezinte în România. Sunt, practic, primii români înregimentaţi aproape… credibil în gangsta rap, debutând cu un single în engleză – „Straight outta da hell” – şi continuând, din ’95, cu albume pre limba cartierului: „Mafia”, „Înc-o zi, înc-o poveste”, „Născut şi crescut în Pantelimon”. Foarte des invitaţi în ţară (lăsându-se, nu o dată, cu scandaluri – vezi Turnu Severin, Satu Mare, Ploieşti – provocate, culmea, de autorităţile locale), Black Underground Mafia au mai reuşit un record, acela de a le fi editat, în ’97, primul maxi-single, „Hoteluri”, pentru ca în 27 noiembrie să lanseze noul album, „IV: Deasupra tuturor” (apărut, încă o premieră, şi pe CD). Cum era de aşteptat încă din vară, pasul profesionalismului discografic în general a fost făcut şi de ei: muzica de fundal e susţinută (la acelaşi nivel cu propriile negative) şi de D.J. Phantom, printre alţii; imaginea impusă în prezent este coerentă (şi în acord chiar cu celebrii Naşi americani); noile subiecte denotă aceeaşi inspiraţie prolifică, respectând maniera auto-impusă în trecut şi documentând neavizatul despre adevărata, reala condiţie a unei părţi (însemnate) a tineretului zilelor noastre, constrâns să încalce legea pentru a-şi câştiga existenţa. Atenţie şi la cea mai nouă piesă din top, „Nimic mai presus”, care descoperă, dincolo de toate durităţile impuse de societate, dragostea de mamă, sensibilitatea primordială latentă a fiinţei umane. Încă un record (în curs de omologare): depăşirea sutei de mii de casete vândute oficial (însumând toate cele patru albume şi maxi-single-ul).

Rap-Air

 
Redactat de: Catalin Dumitrescu
Grafica: Daniel Radu
Sursa: Victor Plastic