Pagini de istorie: Interviu Deceneu Penthouse (2002)
Un articol consistent din 2002 cu Deceneu, destul de rar, realizat de Lică Manolache pentru revista Penthouse. Despre oraşul său natal, Tecuci, începuturile în muzică, taraba lui Grişu, Getto Daci, „Operaţiunea Monstru”, Methadon 5000, părerea sa despre B.U.G. Mafia, industria muzicală din România, femei, despre texte, proiectul MECO şi multe altele.
În urmă cu 26 de ani, în Tecuci, se năştea Viorel Adam. Cincisprezece ani mai târziu, Viorel a devenit ascultător şi creator de hip-hop. A intrat în muzica rap cu numele Deceneu, fiind singurul rapper din provincie. După ce a trecut prin două formaţii – Getto Daci şi Methadon 5000 – şi un album solo, Deceneu s-a mutat în acest an în cartierul rezidenţial Primăverii, unde a închiriat un apartament. Pus la punct cu tot ce a fost şi este rap, Deceneu vorbeşte despre muzica rap pentru cititorii revistei Penthouse.
Totul a început în America
Muzica rap îşi are rădăcinile peste Ocean, în Statele Unite ale Americii, şi a început ca experiment stradal al unor tineri DJ. Deceneu explică: „Câţiva băieţi mixau în parcuri de pe discuri de vinyl. Lumea a început să se adune, ei au căpătat dexteritate şi încredere şi mixau numai fragmente care le plăceau din melodii. Au ajuns să fie cunoscuţi şi promovaţi la staţiile radio. Au apărut MC-ii (master of ceremony), care făceau rime exact pe secvenţele pe care le mixau DJ-ii, şi apoi alţi MC-i care făceau mişto de cei existenţi. Şi totul s-a dezvoltat.”
Deceneu nu este complexat de faptul că s-a născut într-un oraş de provinice. „Tecuci este cel mai frumos oraş şi are cele mai frumoase gagici. Cred că peste 80 la sută dintre femei arată mişto. Oraşul este într-o ascensiuni vizibilă de doi ani încoace. În fiecare an vin oameni plecaţi la muncă în străinătate şi descarcă zeci de mii de dolari. Oraşul a început să arate din nou frumos”, afirmă încântat rapperul.
Taraba lui Grişu
Pe când era un adolescent, adică la câţiva ani după revoluţie, Deceneu s-a simţit atras de muzica rap. Pe atunci, pleca de acasă pe furiş ca să îşi cumpere casete: „Îi spuneam mamei că plec la plajă şi îmi luam rucsacul, veneam la Bucureşti şi făceam o vânătoare de casete din Universitate până la Romană.”
De fapt, atunci se puneau bazele hip-hop-ului în România. La mijlocul anilor ’90, pe când se mai vindea muzică piratată pe Bulevardul Magheru, adolescenţii care mai târziu au înfiinţat actualele formaţii de rap erau în căutare de muzică neagră. „Toate trupele din ziua de azi s-au cunoscut la taraba lui Grişu. Grişu era un tip din Bacău care aducea muzică. Acolo ne strângeam şi noi (n.r. Getto Daci), şi Paraziţii, şi Gianiny, şi Mafia, şi Il-Egal”, spune Deceneu. Ei s-au împărţit pe zone: Colentina, Pantelimon, Gara de Nord, Berceni, etc. „A fost mişto, pentru fiecare cartier se găsea o trupă reprezentativă. La vremea aia, noi reprezentam provinicia.”
Spre sfârşitul anului 1995, Deceneu împreună cu alţi cinci hip-hoperi – Piele, Os, Ioio, Romichete şi Dacian – formează Getto Daci şi se apucă de cântat. „Ne plăcea stilul new-yorkez. Încercam să introducem elemente româneşti, însă nu prea ne pricepeam”. Trei ani mai târziu, apare primul album al formaţiei, numit „Daciada”.Urmează un an de pauză în care Deceneu serveşte patria ca militar în termen. Rămâne surprins la întoarcere. „Am fost cam supărat pe ei. Un an de zile nu scriseseră un vers. I-am lăsat ascultând numai rap şi când m-am întors ei ascultau Goran Bregović. Eu nu pot să sufăr muzica lui Bregović”. În ’99 apare cel de-al doilea şi ultimul material Getto Daci, „Marea scofală”. Ambele au fost produse de Digital Records (?) fără a le aduce nici un ban lui Deceneu & co. De fapt, el i-a dedicat câteva versuri patronului, Vali Pădure: „Şi Vali era ca noi/ Până ne-a furat banii cu firma Digital/ Acu’ e dependent de lucru manual, normal”.
Trupele de rap s-au împărţit, ca şi cele americane, după stil: unele cântau ca formaţiile de pe Coasta de Est şi altele promovau rap-ul din partea vestică. Rapperii americani au creat un conflict public între Est şi Vest: „Ăia din State sunt băieţi deştepţi şi ştiu ce e ăla entertainment şi cum să atragi publicul. Lansează un scandal între MC-i şi se face o luptă. Lumea se uită, dă banul şi toţi sunt fericiţi. S-a vrut şi aici, dar nu s-a putut. Unii au fost prea încuiaţi ca să înţeleagă asta”. De fapt, bătălia se rezumă, în mod normal, la un schimb de replici dure între formaţii: „Ataci şi aştepţi ca rivalul să răspundă. E muzică, e hip-hop, nu revoluţie. Bineînţeles că nu s-a ajuns la nici un rezultat. Probabil că unii chiar credeau ceea ce spun”, afirmă rapperul.
De la Getto Daci la „Operaţiunea Monstru”
Formaţiile din România de tip Coasta de Vest (numite şi trupe gangsta) au avut un succes mai mare la public, B.U.G. Mafia dominând sfârşitul deceniului nouă. „Mafia a scos o grămadă de cântece şi albume. Normal să prindă. E cântat cum trebuie, nu e nimic complicat pentru ascultător. A făcut bine ce a făcut”. Despre La Familia, Deceneu spune indignat: „Ăştia au existat doar în ’99. Au avut un singur succes! Aia e trupă de gangsta? Cu un cântec?”. De fapt, foarte puţin din rapul românesc este pe placul său: „Mi-au plăcut de la albumul <<Nici o problemă>> (?). Până atunci ne cunoşteam, eram prieteni, dar nu dădeam banii pe albumele lor. O parte din Mafia îmi place, dar nu primele albume. Pe alea nu le suport. Şi Pacha Man, care e singurul cântăreţ de ragga la noi”.
După Getto Daci, a urmat proiectul Methadon 5000. „Eu vreau să fac hip-hop şi mă duc unde se face hip-hop”, a spus Deceneu. În acest grup, din care mai făceau parte Vexxatu şi DJ Sleek, negativele erau lucrate de Sleek, iar cei doi cântau cu vocea. În această formulă, Deceneu a avut parte de primul videoclip, pentru melodia „Din Sub”.
Următorul pas a fost în 2001, albumul solo „Operaţiunea Monstru”, produs de acelaşi DJ Sleek. Deceneu declară despre această imprimare: „Am încercat să aduc în faţă <<două platane şi un microfon>>. Românii nu au văzut un concert cu DJ, nu ştiu ce se poate face cu platanele. Căci acestea sunt rădăcinile hip-hop-ului. Bineînţeles, am dat importanţă şi versurilor. Nu poţi să faci versuri de genul <<mă scol dimineaţa, mă scarpin în cur şi mă spăl pe dinţi>>”. „7 zile” a fost unica melodie care a avut clip, din păcate. Totuşi, aceasta l-a făcut cunoscut pe Deceneu, fiind difuzată foarte mult de canalele muzicale. Rapperul îşi explică slaba promovare prin stilul muzical adoptat: „Dacă nu cânţi dance, cu greu te bagă în seamă o casă de discuri. Însă nu trebuie s-o sugi cum vor ăia de la casa de discuri. Dacă era pe piaţă un mare producător ca Dr. Dre, făceam ce muzică voia el. Dar atunci când îţi apare unul care nu ştie nici cum îl cheamă şi stă toată ziua la birou jucând Solitaire, ce să discuţi cu el?”.
După „Operaţiunea Monstru”, Deceneu şi-a luat rămas bun de la DJ Sleek, acesta părăsind ţara cu direcţia New York şi stabilindu-se în cartierul Queens. Cei doi au păstrat legătura: „Sper ca pe viitor să producă pentru mine din nou. Este singurul DJ pentru care nu aş sta pe gânduri să dau cu vocea”.
Rime de la colţ de bloc
Succesul în hip-hop depinde de rime, de mesajul transmis şi de ceea ce aduce nou. Deceneu a recurs la cea mai la îndemână sursă de inspiraţie: „Când am scris versurile pentru materialul solo, stăteam în fiecare seară cu băieţii la colţ de bloc şi îi ascultam. Ei debitează tot felul de lucruri şi nu îşi dau seama cât de bine vorbesc în argou. Eu am prelucrat ideile şi expresiile lor”. Cu toate acestea, rapperul a evitat să cânte despre cartier, considerând că nu poţi vorbi despre aceleaşi lucruri mereu: „E plictisitor. Mie îmi plac jocurile de cuvinte, să las loc de interpretare. Nu îmi place să îi dau publicului mură în gură, ci să citească printre rânduri”. Vulgaritatea este un ingredient indispensabil pentru rapperi: „Trebuie să vorbeşti liber”, spune Deceneu. „În jurul vulgarităţii se învârte toată satira. Toţi cei care fac glume sau scriu satiră folosesc cuvinte obscene”, continuă el.
Sex, droguri şi hip-hop
Temele abordate în hip-hop sunt variate. Sexul e una dintre ele, Deceneu reuşind să scoată în faţă ridicolul în comportament sau înfăţişare, în versuri ca „I-am văzut ţâţele din spate/ Şi-asta le-a-ntrecut pe toate”. Drogurile sunt omniprezente în versurile (şi viaţa) rapperilor din lumea întreagă. Hip-hoperul din Tecuci spune: „Eu sunt împotriva drogurilor. Oamenii au creat drogurile odată ce s-a interzis iarba în ţările creştine şi alcoolul în ţările musulmane. Marijuana nu e, în opinia mea, drog. Vorba aia, creşte din pământ”, este de părere Deceneu. „Cocalari, amatori de senzaţii tari/ Înghit pastile de ţânţari” sunt câteva dintre versurile prin care el îşi arată dispreţul pentru cei care se droghează. Politica, în schimb, este neinteresantă pentru Deceneu: „Cred că ultima oară când am văzut o ştire politică a fost acum câţiva ani. Sunt un cititor al Academiei Caţavencu, dar al părţii mondene. Nu mă interesează ce fac politicienii. Nu mă reprezintă. Pentru mine, caterinca e numărul unu. Iar apoi sex, drugs & hip-hop”.
Femeile sunt de multe ori şi partenere şi bune amice cu Deceneu. „Din liceu am stat mai mult între fete. Întotdeauna am găsit în ele un ajutor, o sursă de inspiraţie”. Pentru el, femeile se împart în două categorii: înainte şi după anul 1980. „Îmi plac fetele model de fabricaţie după ’80. Sunt mult mai mişto, ştiu ce e aia caterincă, ce e drog, ce nu e drog. Celelalte sunt speriate, deprimate”.
Pentru ca o femeie să fie atractivă, trebuie să aibă următoarele calităţi: „Ochi frumoşi, să ştie să comunice şi să aibă sâni”.
Muzica pe care o face Deceneu nu este adresată sexului feminin: „Majoritatea femeilor nu înţeleg hip-hop-ul. Cele care pretind că îl înţeleg mint şi mai sunt câteva care chiar înţeleg. Eu am întâlnit doar una singură până acum”.
Drumul spre MECO
Banii scoşi din muzică nu sunt deloc mulţi. „Până acum am supravieţuit, de acum vreau să trăiesc”. De curând, Deceneu s-a mutat în Primăverii. „Acum am şi eu cartierul meu. Dau pentru bagabonţii de la colţ din Primăverii”, glumeşte el. Împreună cu Vexxatu şi Piele înregistrează sub marca Urban Records, care este casa de producţie a unui prieten. Noua trupă se numeşte MECO. „După JECO (n.r. Jocuri Educativ Colective), noi am făcut MECO, adică Muzică Educativ Colectivă sau Mătrăgună Educativ Colectivă. Orice începe cu M”. Despre mesajul pe care îl va transmite noua trupă, Deceneu răspunde în stilul caracteristic: „Mesaj? Cred că o să scoatem mesageria de pe album, că toată lumea o înjură. Formula actuală mi se pare cea mai bună şi sperăm ca în toamna asta să şi arătăm asta”. Pentru acest proiect, el va rămâne în spatele platanelor, în ciuda insistenţelor din partea celor cu care lucrează. „Mulţi spun să îmi folosesc vocea, că sună grav, ca şi cum aş vrea să omor pe cineva. Totuşi, pe albumul ăsta eu voi face muzica. Acum am toate condiţiile”.
Chiar dacă până în prezent nu s-a bucurat de un mare succes, Deceneu este bucuros de un lucru: „Am ajuns să fiu independent şi asta mi-am dorit cel mai mult”.
redactat de: Catalin Dumitrescu
Grafica: Daniel Radu
Sursa articol: Daniel Radu
