Cargo – Ziua Vrajitoarelor (Salut, Generatia Pro!) – 1998

Un articol din revista „Salut, Generaţia Pro!” despre albumul „Ziua Vrăjitoarelor”, semnat Cargo, lansat în 1998. Articolul conţine o imagine inedită: Rimaru, Kempes şi Clonatu pe aceeaşi scenă, interpretând „Anarhia”, piesă inclusă pe albumul „Ziua Vrăjitoarelor”, dar şi pe albumul din 1997 al celor de la R.A.C.L.A., „Cei Care Te Calcă Pe Cap”.
 

Născuţi în Ziua Vrăjitoarelor

 
Bănăţenii cei mai iubiţi, dar şi mai scumpi la vedere din rock-ul românesc, au ajuns deja la al treilea album. Cargo, pentru cei care nu s-au dumirit despre cine este vorba, au stabilit „Ziua Vrăjitoarelor”. Ea coincide, de altfel, cu „Drăgaica” sau „Noaptea Sânzienelor” şi continuă misterul ce-i învăluie pe membrii trupei, dar mai ales misterul din muzica pe care aceştia o fac. Au pierdut un basist, Ramon Radosav, rămas dincolo de ocean, dar s-au ales cu un chitarist de prima mână, Adrian Igrişan, care mai pune din când în când şi vocea la bătaie. De restul ce să mai spunem… Sunt vechi, dar par cu toţii nou-nouţi. Şi mai ales Kempes, a cărui voce se remodelează în timp ce-i creşte părul. Ar mai fi de amintit Adrian Bărar (chitară), Octavian Pilan (tobe), Cristian Pup (clape), Alin Achim (bas).

Muzică fără fun-club

 
După ce s-au dat toţi în spectacol pentru Generaţia Pro, prin Bucureşti, Cluj şi chiar Costineşti, Cargo şi-au tras sufletul şi ajutaţi de producători, MediaPro Music, au pus la cale o mare vrăjitorie: „Ziua Vrăjitoarelor”. Prezentarea o facem de la cap la coadă. După bonus track, unplugged pentru „Batacanda” şi „Clasa muncitoare”, piese excelent remasterate, singurul featuring realizat între rockeri şi rapperi la noi, „Anarhia”, alături de R.A.C.L.A., „Ziua Vrăjitoarelor”, „Apocalipsa”, „Zi de zi”, „Ochii din sertar”, „Nu mai am ţigări”, „Aproape de voi”, „Doi paşi în urma ta”, „Călătorie în timp”. Cei peste zece ani trecuţi peste Cargo încă nu se simt. Acelaşi rock pur, în care chitarele îşi cunosc treaba şi sunetul, iar vocea lui Kempes sună mai actuală ca niciodată. Au cam pierdut pe drum celebrul fan club galben cu steaguri şi tricouri, au mai umblat la siglă şi la simbolul ei şi nu se gândesc decât să cânte mult şi bine pentru a promova discul. Adi Bărar sare ca ars şi ne toarnă marea lui supărare: „E o tâmpenia chestia asta cu planurile de viitor. La fiecare lansare se ridică, în cazul cel mai fericit, un singur ziarist şi te întreabă: <<Ce planuri de viitor aveţi?>> Cum poate cineva să se gândească la viitor? Aţi văzut vreo mamă care în timpul naşterii să se gândească la viitorul copil? Sau la cum îl va chema?”

Cargo – o istorie adevărată

 
Nici o şansă să fie acuzaţi de hărţuire sexuală datorită copertei pe care o afişează albumul, două vrăjitoare incitante şi atrăgătoare. Cât despre muzica lor, rămâne să fi trecut săptămâna trecută prin Keoke sau să-i urmăriţi vara aceasta pentru „un duş rece de rock românesc”, cum stă consemnat în „jurnalul de bord” lansat şi el o dată cu albumul. O istorie cu date şi imagini adevărate despre Cargo. O istorie adevărată ce merită descoperită şi trăită sau măcar imaginată de noi, generaţia dance-ului continuu şi a discotecilor neîncăpătoare.

Părerea ta:

 
„Ziua Vrăjitoarelor” s-a lansat şi s-a lăsat cu mare rockereală săptămâna trecută în Keoke. Tot norodul rockului bucureştean s-a adunat să vadă printre lumini şi umbre cum mai sună bănăţenii de la Cargo. „Salut, Generaţia Pro!” nu a scăpat ocazia de a fi printre ei. Iată cum sunt văzuţi Cargo de către voi:
 
Marcel, 19 ani: „Eu sunt rocker de când mă ştiu, tăticu’. Cargo e cea mai mare adevărăciune de la noi. Sunt după ei prin toată ţara.”
 
Dexter, 20 de ani, Timişoara: „Io’s cel mai mare fan al lor. Nimeni nu se compară cu ei. Cele mai tari scule. Muzică faină şi voce cât cuprinde la Kempes.”
 
Mioare, 17 ani: „Nu ştiu nimic de Cargo. Acum aud prima dată de ei. Am venit cu nişte prietene şi nu le mai găsesc printre rockerii ăştia.”
 
Coco, 16 ani, Cluj: „Eu am fost şi în fan club. Uite, am la mine steagul ăsta galben. Îl iubesc pe Kempes. E cel mai tare vocalist de rock de la noi.”
 
Spark, 18 ani: „Respect pentru meseriaşii de la Cargo. Eu sunt rapper adevărat şi am venit să văd R.A.C.L.A. în seara asta. A ieşit adevărat piesa cu Anarhia.”
 
Teodora, 17 ani: „Am venit cu gaşca. Concertele adevărate de rock sunt din ce în ce mai puţine acum. Poate pe la mare să mai prind ceva. Cargo sunt oricum tare adevăraţi. După Iris, sunt cea mai tare trupă din România.”
 
Redactat de: Catalin Dumitrescu
Grafica: Daniel Radu
Sursa articol: Daniel Radu