Storytelling-ul in hip-hop-ul romanesc – Partea I

Gabriel García Márquez spunea ca „viata nu este ce ai trait, ci ce iti amintesti ca ai trait si cum ti-o amintesti pentru a o povesti”. Desi multi nu-si dau seama, hip-hop-ul romanesc abunda de storytelling in piese, drept pentru care inauguram la inceput de 2017 o noua rubrica in care va vom prezenta bilunar zece piese absolut aleatorii, pline de povesti cu talc.

Sa incepem!

O piesa din 2010 marca Brigada Rima Grea (Brugner, Bek) in colaborare cu Vlad Dobrescu de la C.T.C., putin cunoscuta publicului larg. Aici, Brugner si Bek, acompaniati de Vlad Dobrescu expun prin relatari diferite care se completeaza intre ele problemele si plagile miscarii de hip-hop rau-platnice din Romania. Auditie placuta!

„Pustanii din ’80 au 30 de ani/Si n-au nimic in cap decat sa produca bani!”

Masina timpului demareaza in tromba catre anul de gratie 2014, an in care Axes scoate la rampa prima si singura piesa ce va avea sa preceada materialul „Capitolul III”, lansat un an mai tarziu.

Piesa reprezinta o radiografie sub forma de poveste a societatii actuale, concentrandu-se indeosebi pe generatia anilor ’80, generatie ai carei reprezentanti urmeaza cursul firesc al vietii in Romania, umplandu-se de facturi, rate, toate acestea invers proportional cu timpul liber pe care-l au la dispozitie pentru entertainment.

Coboram un pic asimptotic la sfarsitul anului 2013, an in care Vlad Dobrescu lanseaza mult asteptatul material denumit sugestiv „In Sfarsit”. Cei care au cumparat albumul stiu ca pe inside cover, Vlad Dobrescu descrie fiecare piesa in parte, pentru a nu lasa loc de interpretari asupra continutului, drept pentru care extragem textul original, exact asa cum l-a gandit autorul.

„Avem zile insorite, le privim de la fereastra/Degeaba-i soare daca n-ai bani sa bei o bere la terasa!/Ne-aruncam in viata cu ochii inchisi ca orbii/Cand apar copiii, nu-ti mai permiti sa ai vreun hobby/Cu zambetul pe fata, cu ganduri, cu spume/Asa traim in Romania: cu rele, cu bune!”

In anul de gratie 2007, Parazitii lanseaza „Slalom printre cretini”, material pe care este inclusa „Goana dupa iluzii”, una dintre cele mai bune piese Parazitii din toate timpurile, din punctul meu de vedere. Plina de storytelling pur, ea spune povestea unui functionar RATB la depoul Colentina (cartierul natal al lui Cheloo si Ombladon) care s-a casatorit la 22 de ani cu o femeie mai in varsta decat el, venita in casnicie cu trei copii la pachet. Functionarul nostru RATB divorteaza, cumva plateste pensie alimentara nevestei pentru cei trei copii din cealalta casnicie (desi legal n-ar fi avut cum), pierde in urma partajului imobilul in care locuieste, sufera in consecinta un soc nervos, e internat trei luni la Spitalul de psihiatrie Balaceanca, isi revine din socul nervos, isi cauta o camera pentru a sta in chirie, ca apoi, subit, sa fie dat afara de la serviciu, probabil in urma restructurarilor de la RATB. 

In urma acestei povesti, Cheloo in doua strofe si Ombladon doar in una, prezinta pe rand situatia corporatistului (situatie pe care o prezinta sub alta forma si Axes pe „Nimic nu s-a schimbat”), situatia romanului de rand obedient, robotizat si platitor de rate pe 30 de ani, care risca in orice moment sa-si piarda imobilul in urma unei concedieri, si, in final, Ombladon generalizeaza, facand o scurta radiografie a administratiei statului roman, incheind piesa cu versurile prezentate la inceputul articolului.

„Acasa o manea, in club un pic de house/Vezi tot pe Youtube, stii tot c-un click de mouse!/Esti fals ca un moment Kodak,/Te uiti pe mine acid ca soda,/Ca nu-s in pas cu moda.”

In 2011, Deliric lanseaza „Inspectia Tehnica Periodica”, primul lui album solo din care face parte piesa „Povesti cu noi”. Cu ajutorul protagonistilor sai (Deliric si Cedry2k), piesa de fata descrie cum nu se poate mai bine conditia semidoctului parvenit cu aspiratii spre inalta societate (asa-zisul cocalar din zilele noastre).

„Parca ma vad si-acuma hoinarind cu ai mei/Au mai ramas putini din ei, multi s-au racit/Si de la „Ce mai faci?”, a mai ramas doar un „salut” grabit…/Unii s-au ratacit prin lume, altii au orbit/Si nu te recunosc pe strada/Cine sa inteleaga de ce timpul ce ne lega, acum dezleaga…”

„Rece” este o piesa care face parte din primul si singurul material marca Dagga (Butch, Ozo, Ghismo si D.J. Undoo) numit „Inima Tare”, lansat in 2008 sub egida Hades Records. Piesa de fata, instrumentata integral de catre Butch, spune povestea cursului firesc al vietii fiecarui om de dupa terminarea liceului, cu bune si cu rele, cu suisuri si coborasuri. Este o piesa despre trecerea ireversibila a timpului si despre tranzitia dintre vremurile „cu bani putini si prieteni multi” in vremurile „cu bani multi, timp limitat si prieteni din ce in ce mai putini”. Auditie placuta!

„Fara sa sufar, incepusem sa sufar,/Cand scoteam din cufar cass-ul cu subwoofer,/Il puneam pe umar, eram mega tanar/Cu cinci ani inainte de albumul „Fara Numar”!/Un copil ghidus, bun ca vinul de Husi/Mi-am luat primul vinyl din piata de la rusi/Toti baietii de la bloc erau pasionati de troc,/”Ia caseta cu The D.O.C., da si tu la schimb Snoop Dogg!”/Era soc cand peste tot se asculta numai Vanilla sau New Kids On The Block!/N-aveam internet, dar ne bucuram discret/Cand un nou album de rep se introducea in deck./Fara Mc, fara Jack, doar cu sucuri de la TEC, credite la C.A.R. si cu bani depusi la CEC/Ne tineam de sotii ca Macaulay Culkin/Si mergeam cu totii vinerea la Martin.”

„90” reprezinta o reinterpretare mai rafinata a piesei „Repminiscente” de pe singurul material oficial al vestitului Sindicat R.A.N.-S, „Creuzetul”. Cu ajutorul lui Brownman (trompetistul de pe legendarele Jazzmatazz-uri ale lui Guru de la Gang Starr), baietii de la Grupul De Rezistenta relateaza publicului frumoasa poveste a hip-hop-ul anilor ’90 de pe plaiurile mioritice, vazuta prin prisma fiecarui MC in parte. 

Auditie placuta! 

„Sta si plange singur si-si blesteama soarta,/Nu-si putea imagina ca se intoarce roata/Nu stia de nimeni si blama ratatii/Si-a ajuns acum o povara pentru altii.”

Aparuta in 2004 pe albumul de debut „Sevraj”, „Sper ca n-o sa fiu eu” este o piesa trista, realista si cumva introspectiva care spune povestea unei temeri personale de-ale lui Bitza, care se pune in pielea unui tata batran ramas in mizerie fara niciun sprijin direct si neconditionat. Singurul copil pe care-n copilarie il batea fara vina ii moare, ramanandu-i alaturi doar rudele, care din interes il mai invita sa ia masa impreuna, in urma decesului, respectivele rude mostenindu-i imobilul. Piesa este foarte realista, deoarece povestea reprezinta un caz clasic in Romania zilelor noastre, tara noastra fiind tara cu cei mai multi proprietari din Europa (96.6%, conform publicatiei frantuzesti Le Figaro). 

Sincer, nu stiu exact ce e cu noi oameni buni/De alegem sa raspundem pe dos la presiuni/Cu reactii ce denota frica – stii ca daca viata e un test, vom lua o nota mica!/Fiindca unii se cred zei, altii se cred nimeni…/De aia neizpraviti ca tine si ipocriti ca mine ce nu gasesc destula iubire in sine se regasesc in rime acum… Numa’ bine!

Dupa parerea mea, „Extreme” este una dintre cele mai bune piese marca Cedry2k din toate timpurile. Ea totusi spune o poveste, aceea fiind a inechitatii dintre oameni, Stelian Craciun punand perfect in balanta extremele comportamentului uman, reusind totodata sa faca o radiografie perfecta a societatii contemporane. 

Vorba lui… Numa’ bine!  

„Cand stai pe deal cu trei copii si e doar un salariat/Copiii-s norocosi de fapt ca n-au crescut de’orfelinat./Ca tac-tu e recidivist si are glume de la zbarna/Tatuat cu verde „Te iubesc, Florica!” scris pe mana/Cand pe la scoala derbedei te talharesc/Si vezi aceiasi politisti ce pentru o bere dau amenzi/Prin buzunar, in loc de hartii ai mai mult monezi/E atmosfera din Barlad, sfarsit de anii ’90!”

Aparuta in anul de gratie 2012 pe materialul „Dragos V’oda”, B.I.R.L.A.D. spune povestea fostei resedinte ale judetului interbelic Tutova, un oras modest de provincie distrus de saracie si neajunsuri, Barladul fiind si orasul de provenienta al lui Dragonu. Va lasam sa descoperiti mai multe aspecte, invitandu-va sa (re)ascultati piesa.

Ehehei, voinicii mei, s-am incalecat p-o sa si v-am spus povestea asa! Pana data viitoare cand va voi prezenta alte 10 piese extraordinare pline de storytelling pur, tineti capul sus si ochii larg deschisi!