Parazitii – Lovitura de pedeapsa (REPcenzie)

11164636_871709909561450_6672974527909397315_o

Ehehei, voinicii mei, întâi de toate, înainte să ne apucăm de marele ospăţ, zic să facem o scurtă recapitulare, pentru cei care încă nu s-au dumirit despre cum stau lucrurile.

Lovitură de pedeapsă” reprezintă numele celui mai nou material marca Paraziţii, lansat pe simbolica şi „bisecta” dată de 29 februarie 2016. Acesta conţine în total 11 track-uri (10 piese nominale şi individuale şi un „rap mix” al piesei „Demnitate”, prima piesă la care s-a realizat şi un videoclip de promovare al albumului). În cadrul materialului „Lovitură de pedeapsă„, Paraziţii realizează un număr „magic” de 3 colaborări cu Daniel Lazăr („Demnitate”), Bitză („Viaţa bate filmul”) şi eroul de la Colectiv, Adrian Despot de la Viţa de Vie („Toată lumea fumează”). Începând cu data de 7 martie, „Lovitură de pedeapsă” se poate achizitona în format fizic în reţeaua librăriei Cărtureşti la preţul psihologic de 49 RON (tirajul fiind limitat la doar 4000 de exemplare) sau în format digital de pe iTUNES (recomandăm achiziţonarea în format fizic, deoarece hard disk-urile dumneavoastră se pot defecta în orice moment, drept pentru care puteţi oricând „ripui” CD-ul în format „WAV”, „FLAC” sau „mp3”, adăugând piesele în playerul de zi cu zi, ori de câte ori doriţi).

11009389_871366249595816_867335841186799473_n

(Extras din comunicatul de presă de dinainte de lansarea albumului):

11182668_871709879561453_8532974174885264743_o

Cheloo: “Un album care se întoarce ca sonoritate înapoi în anii ’91 – ’97. Am folosit foarte mult tehnica samplingului şi este un album conceput şi scris foarte old school”.

Acestea fiind spuse, să trecem la treabă, că deh, „vorba lungă, sărăcia omului„.

„Circulă zvonul în oraş că ne cam sugeţi pula!”

Cheloo şi Ombladon încep în forţă „lovitura de pedeapsă” cu prima piesă a albumului, „Circulă Zvonul„. Pot presupune din start că sintagma „muzică” (în cazul de faţă, fiind asigurată de Cheloo, în tandem cu Ombladon) se referă la negativ, aranjament muzical şi concept al piesei. Piesa reprezintă un afront total la adresa bârfitorilor şi cârcotaşilor de oraş care, se pare că judecă această trupă pentru sound-ul conservator şi subiectele neschimbate. 9/10

„Viaţa bună, băi pulă, e strict pentru cunoscători, am cerut democraţie, libertate-n trei culori!/Am primit capitalism şi iubire până la nori,/Poţi să faci bani, trăieşti, nu poţi să faci bani, mori!”

Un fragment liric pe cât de simplu la prima vedere, pe atât de complex în practică. „Adevărul doare” este o piesă cu mesaj dur şi hotărât, care vine ca o completare firească la problemele şi plăgile societăţii contemporane. Cu excepţia pasajului liric în care Cheloo îşi expune concepţiile despre pederaşti şi rromi, strofa este de excepţie („Încă ne căutăm reperele plini de spume,/Ascundem adevăru-n glume sau le zicem pe bune,/Căci trăim într-o lume-n care nimeni nu spune/Că orice căcat bolnav a ajuns o minune!” / „Suntem forţaţi să privim proştii cu altruism,/Să acceptăm monştri cu scepticism,/Dacă gândeşti prea mult, eşti condamnat la terorism,/Să instigi oamenii să gândească e o formă nouă de autism! / „Şcoala ne vrea proşti ca noaptea, obedienţi şi timizi,/Devoratorii de carte, frate, nu sunt omizi!/Băncile ne vor datornici, biserica darnici,/Ne intoxică cu predici şi ne ţine din bici!/Corporaţiile ne vor slugarnici, ne formează de mici,/Suntem liberi să îndurăm, în pula mea, toată lumea ne vrea!„) 10/10 pentru strofa lui Cheloo. De menţionat este şi faptul că strofa lui Ombladon este rezonabilă, venind cumva ca o pată de culoare peste stilul inconfundabil al lui Cheloo, neridicându-se însă la nivelul primei strofe. Muzica este iarăşi asigurată de Cheloo în tandem cu Ombladon.

„Unde-i demnitatea cântată, când în mod merituos,/Ai terminat liceul şi-ajungi la munca de jos,/Unit în sărăcie la rău, niciodată la bine,/Cu jumătatea aleasă împărţi lacrimi şi pâine!/Cauţi demnitatea iarna înghesuit în tramvai,/Şi eşti forţat să recunoşti că nu mai poţi şi că n-ai.”

Rap mix-ul” piesei „Demnitate” sună mult mai bine decât varianta originală a piesei, datorită negativului schimbat şi îmbunătăţit, dar şi datorită faptului că refrenul asigurat de Daniel Lazăr este şi el schimbat, acesta interpretându-l în manieră rap. Liric vorbind, strofa lui Cheloo este net superioară strofei lui Ombladon. 7/10

„Dacă nu munceşti, fură, că nu eşti singurul!”

Evident că nu instigăm şi nici nu vă îndemnăm la fraudă prin evidenţierea acestui pasaj liric din a treia strofă a piesei de faţă. Tot ce putem spune este că pe această piesă, Ombladon „conduce discuţia”. Piesa este interpretată pe sistem „O-C-O” (Ombladon-Cheloo-Ombladon), cu Bitză care „se strecoară”, interpretând refrenul printre cele trei strofe. Dacă ipotetic am formula o frază la modul „Adevărul doare. Viaţa bate filmul!”, putem afirma faptul că această piesă (care are un negativ, în speţă, un sound mai digerabil decât „Adevărul doare„, vine ca o completare mai muzicală a celei de-a doua piese de pe album. („Strânge tare din dinţi, uită-te la părinţi,/Au muncit pân-au albit, sărăcia să n-o simţi.„) 8.5/10

„Poliţia trece, curvele rămân!/Plânge trompeta pe ultimul drum!”

Avem de faţă o piesă presărată cu eterna caterincă marca Paraziţii, zeflemitoare la adresa gaborilor, strigoilor, curcanilor, caraliilor, miliţienilor sau cum vreţi voi să-i mai numiţi în bătaie de joc. Conform storytelling-ului piesei, Cheloo este şoferul, iar Ombladon pasagerul maşinii cu numere de înmatriculare false („Numerele-s bune, pe bune, nene, nu cunoşti ţara!/În faţă, Bucureşti, în spate, Timişoara!„), maşină care găzduieşte temporar şi-o prostituată de etnie rromă „luată cu japca” de pe marginea drumului. Paraîndărătul, pardon, hârtia falsă de 130 de dolari rezolvă total problemele pasagerilor cinstiţi, iar „Poliţia trece” ia nota 9/10.

„Te fac să dai cu banul când e sigură treaba,/N-asculta Paraziţii, ascultă ABBA!”

Piesa cu numărul 6 reprezintă un soi de interludiu îmbrăcat în straie de freestyle în care Cheloo îşi expune duritatea lirică sub forma unui afront la adresa MC-iilor pentru care imaginea primează în faţa talentului muzical, şi care au ales să abordeze hip-hop-ul într-o manieră light, concepând piesele special pentru a intra în eter, toate acestea, colac peste pupăză, la pachet cu un look anormal pentru sexul masculin („Ce vrei tu nu e rap, e popo gay hop/E plin radioul de fraieri de top,/E plin de rapperi efeminaţi cu suflet de mop/Ce-au devenit pentru copii eroi de laptop!„). 7/10

„Te facem să sari de ani buni, zi de zi/Din colţu’ blocului până-n inima străzii!/Ne cenzuraţi că suntem prea răi, vă spun,/Nu suntem noi răi, sunteţi voi prea buni!”

„Te facem să sari” este o piesă al cărei întreg concept muzical este instrumentat în egală măsură de toţi cei trei componenţi ai trupei, dar care pe partea de MC-iing îl include doar pe Ombladon. Scurt pe doi, este o piesă solo Ombladon pe care Bitză asigură vocile adiţionale/vocalizele pe întreg parcursul negativului piesei. În 1995, pe partea B a casetei albumului „Poezii pentru pereţi„, exista o piesă pe nume „Hazdenecaz„. Această stare de spirit românească pursânge a fost întotdeauna prezentă pe piesele Paraziţii, cu precădere de la „Categoria Grea” în sus, iar piesa „Te facem să sari” nu derogă în niciun fel de la hazul de necaz pe care Paraziţii îl fac în aproape orice circumstanţă. 7/10

„Mambo nr 9” reprezintă piesa cu numărul 8 de pe album şi totodată piesa care mi-a plăcut cel mai puţin de pe tot materialul, probabil din cauza atât a refrenului care-mi aduce aminte de vechile glume ale lui Vasile Tomazian din anii ’60 („Samba, samba, să-mi bag pula„), dar şi a subiectului general al piesei, în care personal nu mă mai regăsesc de ani buni. Totodată, înţeleg perfect atât zeflemeaua, cât şi faptul că unul dintre ingredientele succesului îl reprezintă publicul generalist, dar trecerea timpului cu ale lui experienţe de viaţă cu tot m-au determinat să nu mă mai regăsesc în piese de genul, indiferent din partea cărui artist ar fi interpretate. 5/10 pentru negativul piesei care sună foarte bine.

„Nu beau Coca-Cola, că de la ea faci ebola,/Când îmi iau ceva nou mă duc la mall la Socola/Încă mă plimb în cimitir cu gondola/Nu te băga în filmul meu că se termină rola!”

Din motive obiective şi cât se poate de corecte, prima strofă n-o voi comenta sub nicio formă (consider că fiecare are destule sinapse şi neuroni pentru a înţelege situaţia). Cheloo (care este şi autorul instrumentalului) derogă de la strofa lui Ombladon, livrând publicului un fragment din mentalitatea lui de viaţă, adusă la zi („Sunt creştin ortodox nepracticant, nu ateu/Sunt acelaşi eu, pun preţ doar pe sound-ul meu greu/Sunt vechi şi tare ca pâinea lui Dumnezeu,/Într-o lume nebună în care-i tare greu să faci un leu.”). 7/10

„Plutim pe Nordului, fiecare pe norul lui,/Volumul e la maxim, bass-ul cât Casa Poporului!/Muzica-i pe disc, o ardem fără risc,/Când mulţi s-au stricat de tot ca Niggas in Penis!”

Toată lumea fumează” reprezintă varianta updatată a clasicei „O stare de spirit” de pe cel mai de succes material al trupei, evergreen-ul LP „Irefutabil„. Eroul de la Colectiv Adrian Despot asigură cu succes şi talent muzical atât refrenul piesei, cât şi un hook cuprins între bis-ul refrenului de dinainte de strofa lui Ombladon. Fără pic de ipocrizie afirm faptul că în unele aspecte ale vieţii am abordat mentalitatea poporeană „fă ce spune popa, nu ce face popa”, drept pentru care sportul şi subiectul THC nu m-a atras niciodată. Cu toate acestea, întotdeauna am înţeles rolul acestor piese în spaţiu şi timp. Întregul concept al piesei „O stare de spirit” mi-a plăcut în 2002, îmi place şi acum, şi cu siguranţă îmi va plăcea şi pe viitor, drept pentru care „Toată lumea fumează” primeşte nota 8.5/10, pentru simplul fapt că pentru mine, „O stare de spirit” are valoare sentimentală.

Paraziţii închid „Lovitura de pedeapsă” cu varianta originală a piesei „Demnitate„, (prima piesă selectată pentru promovarea noului material, piesă la care s-a realizat şi un videoclip care a apărut pe data de 4 noiembrie 2015). Aşa cum reiese din comentariul piesei cu numărul 3, din punctul meu de vedere, varianta originală este mai slabă decât rap mix-ul aceleiaşi piese (negativul, respectiv aranjamentul muzical – instrumentate de Daniel Lazăr, Cheloo şi FDD, în tandem cu vocea gravă a lui Daniel Lazăr nu se ridică la nivelul rap mix-ului). 5.5/10

„Dacă Paraziţii dispar, mi se-ndoaie,/Măcar noi am fost odată ca niciodată, coaie!”

Şi acum, voinicii mei, la final de călătorie, trebuie să tragem şi concluziile de rigoare. Cu toţii ştim că încă de la facerea lumii, diferenţele de opinie şi mentalitate dintre oameni au generat conflicte, zavere, răzmeriţe şi războaie. Şi cu toţii ştim şi că puţini au fost cei care au avut capacitatea să abstractizeze istoria, să se documenteze, să se informeze cât se poate de corect şi să privească problema în ansamblu, fără a trage concluzii pripite şi subiective. În ochii unor ascultători de pe la noi, Paraziţii reprezintă o trupă anacronică şi perimată care nu mai are absolut nimic de spus în muzică. În ochii altor ascultători de pe la noi, Paraziţii reprezintă o trupă de veterani conservatori din punct de vedere al sound-ului şi stilului muzical, care, laolaltă cu trupe de top precum B.U.G. Mafia, La Familia sau Morometzii, au „cărat în spate” hip-hop-ul românesc, exact atunci când „i-a fost mai greu”.

Aşa cum şi cuiul rugineşte în aceeaşi gaură, dar şi cum apa erodează stâncile, timpul e ucigaşul perfect, spunându-şi cuvântul definitiv şi irevocabil asupra evoluţiei artistice a oricărui artist sau trupă, indiferent cât ar crede unele persoane că se rebrănduiesc şi se reinventează.

„Lovitură de pedeapsă” se situează în topul personal între „Confort 3” şi „Tot ce e bun tre să dispară”, fiind un album de nota 7.6 (făcând o medie aritmetică simplă între notele celor 11 piese).

„Istoria este ştiinţa a ceea ce nu se întâmplă de două ori.” Paul Valéry.  

„Istoria este un pact între cei morţi, cei vii şi cei nenăscuţi încă.” Edmund Burke.

„Istoria este o galerie de tablouri în care sunt puţine originale şi multe copii.” Alexis de Tocqueville.