Pagini de istorie – Generatii Suburbane (revista Rock & Pop, nr. 6, decembrie 1997)

„Generaţii suburbane”, partea a doua a retrospectivei muzicale a anului 1997, a fost inclusă tot în numărul din luna decembrie al revistei „Pop & Rock”. De această dată, B-Rock-Air, autorul articolului, analizează materialele precum „Pasaj” (Diabolic), „Judecata de după…” (Da Hood Justice), „Ce-i asta?” (Suburbia), „K sarea’n bu-k-te” (K31) sau compilaţia „Pace cartierului! (The Romanian Rap)”.

• „Gia, la putere Suburbia”, că a trecut ceva timp de când n-am mai traversat la pas cartierele în ritm de hip-hop. Şi se întâmplară multe (dacă nu chiar cele mai multe de la liberarea din ’89) în ’97, anul post-tranziţiei, cică. Şi pe unde să intrăm mai bine dacă nu printr-un „Pasaj” (Cat Music), noul album Diabolic (ex. Cassanova, adică Laurian Cozma), care s-a depărtat de vechea linie (deşi apare şi o piesă „Porno III”) pentru a câştiga în melodicitate (vezi şi tânăra solistă colaboratoare, care face din „N-aş fi plâns”, de departe, cea mai tare piesă a albumului).

• Încă un cartier bucureştean, dar altă poveste (“legea junglei”, ca să parafrazăm) cu aplicabilitate maximă. Bun debutul „Judecata de după…” semnat Da Hood Justice, explicabil şi prin viaţa „anterioară” destul de lungă: în ’93 a fost un concurs la Radio Nova 22, au făcut rost de negative, în ’94 a început distracţia cu Francis Rebelu’ în Regie, apoi Disco Calise… În fine, după câte o apariţie fugară şi pe câte o compilaţie, albumul de fată, „auto-cenzurat”, are texte acide, uneori sadice, mereu sociale… Îi cheamă Nai’gh’ba, Toxxic şi Slack şi, după mai vechile (şi cunoscutele piese) „Jocul negru al morţii” şi „Viaţa de noapte”, recidivează cu cel puţin un single de top: „Niquaganxta” (bună şi „Sexdusă şi abandonată (Mona)”).

• Gangsta rap şi în continuare, pe toată linia, începând cu târgoviştenii Suburbia, care au lansat la precedentul târg (23 septembrie) caseta „Ce-i asta?” (East & Art). Gafu, Brazil (ex. Street Dancers şi Maxi Mix, fondatori ai trupei în ’95), Niggaz şi Mik au oficializat un nou clan cu aceeaşi ocazie (cu Morometzii, Utopic şi Morticia), declarând sus şi tare că întrebarea leit-motiv este o reacţie zilnică „atunci când vă loviţi şi sunteţi loviţi cu violenţă de viaţă, de cei care vă înconjoară şi chiar de cei despre care credeţi că ţin la voi”. Mai mult, atenţie la „Suburbia care reprezintă trilogia foamete – şomaj – violenţă, trăită mai mereu de mulţi tineri normali, cu nimic mai prejos ca aceia de aşa-zisă condiţie bună. Un avertisment de la Suburbiile existente… până în centrul celor mai mari oraşe ale ţării!”.

• Frumos, dar ce părere aveţi despre celălalt rap lansat la Târg (lăsând la o parte suburbanismele pentru a se ocupa de regionalisme, mai precis moldovenisme)? Semnificaţiei peiorative cu care s-au obişnuit unii bucureşteni să-i „gratuleze” pe conaţionalii de la nord de Milcov i se răspunde cu fineţea şi dulceaţa graiului „şoldovean”. Aceasta este doar prima concluzie după audierea excelentului debut al grupului K31 din Rădăuţi (Radu Cernăuţan, Gabriel Haidău şi Sorin Seniuc). Aşadar, un etno-hip-hop care nu poate lipsi (precum sarea… dar şi piperul) de la vreun chef tineresc, materializat de casa Claxon pe caseta „K sarea’n bu-k-te”.

• În 6 noiembrie, din nou, inflaţie autohton-gangsta, lăsată cu o nouă premieră (de la Cat, fireşte): primul CD-compilaţie, „Pace cartierului! (The Romanian Rap)”. Încă o „marphă” pe care apar B.U.G. Mafia, Da Hood Justice, Diabolic, Delikt (judgement din sânul R.A.N.-S., semnat de Brugner – King-X şi Vexxatu – Agendu’, plus D.J. Sleek pe negative), la care se adaugă găştile care au debutat în acelaşi timp, în format extins: La Familia (Puya şi Sişu), care până la „Băieţi de cartier” şi-au cucerit destui fani, în mai puţin de doi ani de activitate, beneficiind şi de deschiderile concertelor B.U.G. Mafia (având şi o colaborare celebră, pe piesa acestora, „Până când moartea ne va despărţi”), respectiv Il-Egal, cu „2 băieţi din sud”, adică C-Nyk şi Giovanni, sprijiniţi de solista Izy.

B-Rock-Air

 
Redactat de: Catalin Dumitrescu
Grafica: Daniel Radu
Sursa: Victor Plastic